Crăciunul, pomenirea Întrupării
Pare o sărbătoare pentru prunci,
Au fost însă, în Betleem familii
Ce nu s-au bucurat deloc, atunci.

Să ne gândim la cei ce n-au deschis
Nici ușile, nici inimi lui Mesia,
Care în frig în staul, i-au trimis:
Să-L nască-n paie pe Isus, Maria,

Din ei au fost și mame ce-au jelit
-La nici doi ani de Minunea Venirii-,
Copii iubiți, ce Irod i-a jertfit,
Ca să nu-i scape Prințul Mântuirii.

Dar, inocenților sacrificați,
Isus le-a dat cununi și haine albe,
Ca și creștinilor martirizați,
În valuri de prigoană, repetate.

Rahela își plângea amar copiii,
Nealinată, fiindcă, în familii,
Nu sunt mai mari necazuri, dolii,
Decât să-ngropi mugurii timpurii.

Dar, care e morala întâmplării
Cu-asasinarea de nevinovați?
Astăzi, Irozii sunt părinții,
Iar medicii-ginecologi: soldați.

Masacrul inocenților, din nou?
Pe copilași, demonii-i urmăresc,
Căci îngerii lor pot mereu,
Să vadă Fața Tatălui Ceresc.

Și Însuși Domnul nostru, prin Cuvânt,
Copiii i-a luat în Împărăție:
Ne-a învățat, că, a ajunge sfânt,
E pe calea laptelui, prin pruncie.

Să crezi, să ierți, sincer, ca un copil,
Și să iubești cu-o inimă curată.
Fiind gata să înveți mereu, umil,
Și-mpărăția Cerului ți-e dată!

De-aceea, frați creștini, să înălțăm
Inimi și mâini spre Tronul Sfânt!
Uciderea de prunci s-o condamnăm,
Căci vine Regele Isus, curând!

Amin!

24-02-2013, Craiova